13 aprilie 2010

Clipe de desfigurare

Infrigurat, in fata unei usi inchise, cu privirea in pamant si mainile inghetate astepta ziua cand nu va mai trebui sa petreaca multele ore in fata geamului fumuriu pe care scria "Farmacie - Non Stop".

Slabise doua kilograme intro saptamana. Singurul lucru care ii mai aducea alinarea era pastila si sticluta de sirop de tuse...

Cearcanele care se adanceau in obraji si parul neingrijit il faceau sa para stafidit desi mai mult de 16 ani nu avea.

Cazu in zapada aproape topita cu ochii spre norii la care se uita odinioara.

Se trezi peste o saptamana imobilizat, fara cearcane, cu parul ca de matase insa plin de zgarieturi pe fata si ambele maini amputate.

Si-ar fi dorit sa nu fi renuntat la orgoliul si mandria sa, dar era prea tarziu.








Deodata, lui Stefan i se paru ca o aude pe Dana strigandu-l...







"Stefan, trezeste-te".



"Uh, unde sunt?"


"Iar ai adormit pe plaja. Ma visai?"


"Mda..."


Dar nu va fi aflat vreodata...